Interviu cu Finta Corina – ”Au fost și păreri negative, nu neg, dar trebuie să crezi în tine și să încerci mereu să te autodepășești.”

Corina Finta este o poetă din Satu Mare care și-a descoperit pasiunea pentru scris la muncă, iar versurile îi veneau în minte pe ritm de hip-hop. În anul 2018 aceasta a publicat primul volum ”Punctul din mintea furtunii”, iar al doilea volum a văzut lumina tiparului abia în anul 2020, în februarie. Primul premiu obținut de Corina a fost locul 3 la un concurs de poezie pentru mama organizat de ”Revista Scriitorul”, iar cel mai recent premiu a fost o diplomă de excelență acordată de o publicație din Canada în cadrul Galei Laureaților care a avut loc la Montreal.

  1. Ce te-a inspirat să scrii cele 2 volume?

Primul volum a apărut așa, pur și simplu. Nu mă gândeam la ceva anume, doar  veneau versurile. Poate era modul meu de a mă elibera după  o perioadă  nu prea  bună prin care am trecut.

Al doilea volum, în schimb, am început să-l scriu după ce am plecat în  UK și  probabil distanța de cei dragi și ruptura produsă m-au făcut să scriu poeziile acestea. Am început să scriu de prin noiembrie poeziile din a treia parte „Purgatoriu” care se aseamănă cu cele din primul volum.

2.       Scrisul reprezintă pentru tine o pasiune sau o muncă?

Pot spune că este o pasiune și o eliberare totodată. Parcă mi-e mai ușor să mă exprim în scris decât verbal. Mă simt „protejată” de pix ca să zic așa.

3.       Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

Poeziile mele, sau o bună parte dintre ele nu elogiază frumosul, iubirea și fericirea ci sunt mai degrabă despre viața grea, neîmpliniri, neacceptări, despre momentele când ești jos și prea puțini sunt alături de tine măcar cu o vorbă bună.

4. Care a fost cel mai greu moment din timpul redactării cărții? Alegerea poeziilor. Deși aveam și am multe, după un timp parcă nu mi se mai păreau atât de bune. Și cumva, am căutat tot timpul să fac mai bine și mai bine.

5. Ai fost ușor acceptată de edituri?

Am încercat doar la editura Berg la îndemnul unui prietene, autoare și ea, Leila Sandra, fără de care nu aș fi avut poate niciodată curajul să trimit manuscrisul unei edituri. Editoarea, Mihaela Sipoș, a văzut manuscrisul și i s-a părut că e altceva față de ceea ce era pe piață până acum. Și așa a început colaborarea mea cu Editura Berg.

6.       Ți-ai schimba stilul de scris sau ai rămâne la poezie?

Cu poezia mă descurc cel mai bine, ca să zic așa. Am și un roman început dar l-am lăsat de-o parte deocamdată. Pentru proză  trebuie să  mă  documentez mai mult ca să-l pot scrie bine și nu este ușor, mai ales că nu este domeniul meu.

7.       Te-au afectat în vreun fel reviewurile primite de la cititorii tăi?

Am ascultat și voi asculta opiniile fiecăruia dar totuși voi face cum voi crede eu. Am avut reviewuri și încurajări din partea unor autori care nu țin cont de tipare, de exemplu Ovidiu Bufnilă, autorul de SF, publicat din Australia, Israel și până în Sua, care m-a sfătuit să-mi văd de drumul meu și să fac ceea ce fac pentru că „fac bine”. Au fost și păreri negative, nu neg, dar trebuie să crezi în tine și să  încerci  mereu să  te autodepășești.

8.       Dacă rămâi fără inspirație cum remediezi problema?

De obicei ascult hip hop. Știu, este ciudat dar parcă mi se deschide o mică supapă și versurile încep încet să iasă la suprafață .

9.       Ai fost susținută de familie și prieteni în acest proces?

Când am scris primul volum, știa doar fratele meu și nimeni altcineva din familie. Când am adus coletul și l-am pus pe masă, mama m-a întrebat ale cui sunt. Apoi s-a uitat și a văzut că e numele meu pe ele. A rămas șocată, ca să zic așa, apoi m-a tot întrebat ce și cum. La al doilea volum deja știa de el și n-a mai fost o surpriză.

10.   Care este relația titlu-operă  la cele două volume?

Dacă poeziile erau „altfel” trebuia să fie și titlul altfel. „Punctul” era scrierea care a apărut când „în mintea” mea era „furtună „, iar „Pendulările” sunt culmile pe care ne poartă iubirea, ducându-ne în „paradis” care nu este perfect, adică sferă ci este unul „pătrat” plin de colțuri unde se află și altfel de sentimente.

By Petra Bence